Apple Vision Pro este cel mai nou și mai revoluționar produs al gigantului tehnologic, care promite să schimbe radical modul în care interacționăm cu realitatea. Este vorba de un dispozitiv de realitate mixtă, care permite vederea și manevrarea conținutului digital în spațiul fizic, folosind doar ochii, mâinile și vocea. Sună incredibil, dar oare ce efecte ar putea avea acest dispozitiv asupra sănătății ochilor? Se pare că nu tocmai pozitive.
Studiile recente arată că privitul îndelungat al ecranelor poate duce la alungirea globului ocular și la creșterea riscului de a dezvolta miopie, adică a dificultății de a vedea clar la distanță. În Europa, miopia este răspândită în rândul a 42,2% dintre adulții cu vârste cuprinse între 25 și 29 de ani, aproape dublu față de adulții cu vârste cuprinse între 55 și 59 de ani. Și nu este doar o problemă estetică, ci una care poate duce la complicații grave, cum ar fi glaucomul, cataracta sau chiar orbirea. De altfel, până în 2050, se estimează că 50% din populația globală va avea miopie.
Acest fenomen este mai pronunțat la copii, care au ochii în dezvoltare și care petrec mult timp în fața ecranelor, fie pentru școală, fie pentru divertisment. Un studiu realizat în China a constatat că miopia și alte probleme de vedere au crescut de trei ori la copiii izolați acasă din cauza pandemiei, comparativ cu ultimii cinci ani.
Ce se v-a întâmpla cu persoanele care vor purta Apple Vision Pro? Un dispozitiv care le va oferi o experiență imersivă și captivantă, dar care le va solicita și mai mult ochii. Un dispozitiv care le va arăta imagini uluitoare, dar care le va distorsiona realitatea, le va promite o lume nouă, dar care le-ar putea pune în pericol una dintre cele mai prețioase simțuri: vederea.
Curiozitatea și fascinația față de ceea ce se poate face cu Vision Pro este mare, iar răspunsul este simplu: orice îți dorești. Dispozitivul îți oferă o gamă variată de experiențe, care îți vor îmbogăți viața și îți vor stimula imaginația. Fie că vrei să te distrezi, să înveți, să creezi sau să comunici.
Spre exemplu, divertismentul. Cu acest dispozitiv, poți transforma orice cameră în propriul tău cinematograf personal. Poți extinde filmele, serialele și jocurile tale preferate până la dimensiunea ideală, simțindu-te parte din acțiune cu sunetul spațial. Și cu mai mulți pixeli decât un televizor 4K pentru fiecare ochi, poți savura conținutul uimitor oriunde te-ai afla – fie că ești într-un zbor lung sau pe canapeaua de acasă.
Fie, poți comunica cu oricine, de oriunde te-ai afla. Tile-urile FaceTime sunt de dimensiune naturală, iar pe măsură ce se alătură noi persoane, apelul se extinde pur și simplu în camera ta. În cadrul FaceTime, poți folosi și aplicații pentru a colabora cu colegii tăi la aceleași documente simultan.
Dar oare merită riscul pentru sănătatea ochilor? Să vedem, deoarece privitul îndelungat al ecranelor poate duce la alungirea globului ocular.
Miopia este o afecțiune oculară care se manifestă prin dificultatea de a vedea clar la distanță. Acest lucru se întâmplă pentru că globul ocular devine prea lung și nu mai poate refracta lumina corect pe retină.
Care este legătura dintre ecrane și miopie? Ei bine, se pare că atunci când ne uităm la ecrane pentru perioade lungi de timp, ochii noștri se obișnuiesc să focalizeze obiecte apropiate și să se contracte în mod constant. Acest lucru determină o creștere a presiunii intraoculare și o stimulare a creșterii globului ocular. Acest efect este mai pronunțat la copii, care au ochii în dezvoltare și care petrec mult timp în fața ecranelor, fie pentru școală, fie pentru divertisment.
Ce s-ar putea întâmpla când vom purta Apple Vision Pro? Pentru a putea găsi un potențial răspuns la întrebare, ar trebui să știm cum se explică faptul că privitul la ecrane ne alungește globul ocular. Care este mecanismul biologic din spatele acestui fenomen?
Ochiul uman este un organ complex, format din mai multe părți esențiale: corneea, irisul, pupila, cristalinul, mușchii ciliari, corpul vitros și retină. Corneea este partea transparentă din fața ochiului, care refractă lumina care intră în ochi. Irisul este partea colorată a ochiului, care controlează dimensiunea pupilei. Pupila este orificiul prin care trece lumina în ochi. Cristalinul este o lentilă biconvexă, care focalizează lumina pe retină. Mușchii ciliari sunt cei care controlează forma cristalinului, în funcție de distanța la care ne uităm. Corpul vitros este o substanță gelatinoasă, care umple cavitatea ochiului și menține forma acestuia. Retina este membrana sensibilă la lumină, care acoperă partea din spate a ochiului și care conține celule fotoreceptoare, numite conuri și bastonașe.
Când ne uităm la un obiect apropiat, mușchii ciliari se contractă și cristalinul se bombează, pentru a refracta mai mult lumina și a o focaliza pe retină. Acest proces se numește acomodare. Când ne uităm la un obiect îndepărtat, mușchii ciliari se relaxează și cristalinul se aplatizează, pentru a refracta mai puțin lumina și a o focaliza tot pe retină. Acest proces se numește relaxare.
Problema apare atunci când ne uităm prea mult timp la obiecte apropiate, cum ar fi ecranele. Ochii noștri se află într-o stare de acomodare constantă, care creează o tensiune musculară și o presiune intraoculară. Acestea, la rândul lor, stimulează creșterea globului ocular, pentru a reduce efortul de focalizare. Cu cât globul ocular devine mai lung, cu atât distanța dintre cristalin și retină crește, iar imaginea se formează în fața retinei, nu pe ea. Acest lucru duce la miopie.
Miopia nu este doar o problemă de vedere, ci una de sănătate. Un glob ocular prea lung este mai predispus la deteriorare și la complicații. De exemplu, retina se poate subția sau rupe din cauza tracțiunii exercitate de globul ocular alungit. Acest lucru poate duce la dezlipirea de retină, care poate provoca orbirea dacă nu este tratată la timp. De asemenea, presiunea intraoculară crescută poate afecta nervul optic și poate duce la glaucom, o altă cauză majoră de orbire.
Cum putem preveni sau trata miopia cauzată de ecrane? Există mai multe soluții posibile, care pot fi aplicate, dar toate au legătură cu… reducerea timpului petrecut în fața ecranelor.
Iar întrebarea cea mai evidentă care ne vine acum este dacă Apple a luat în considerare acest fenomen, faptul că privitul ecranelor de aproape poate duce la alungirea globului ocular și la miopie. Oare a comparat dispozitivul cu alte forme de ecrane, cum ar fi televizoarele, laptopurile sau smartphone-urile? Probabil. Nu știm răspunsul, pentru că Apple nu a făcut publice rezultatele testelor sale. Nu știm nici măcar cât de mult timp se recomandă să folosim dispozitivul pe zi, sau dacă există vreo limită. Nu știm nici dacă dispozitivul are vreo funcție care să ne avertizeze când ne suprasolicităm ochii sau când ar trebui să facem o pauză.
În plus, mai există și un alt factor contribuabil la această problemă, mai subtil, care poate duce la efectul final nedorit discutat anterior: dependența de dopamină.
Dopamina este un neurotransmițător produs de creierul nostru, care joacă un rol esențial în motivarea comportamentului. Dopamina se eliberează atunci când facem ceva plăcut, cum ar fi să mâncăm ceva delicios, când facem mișcare sau când avem interacțiuni sociale reușite. Într-un context evolutiv, dopamina ne recompensează pentru comportamentele benefice și ne motivează să le repetăm.
Dar ce se întâmplă când aceste comportamente benefice sunt înlocuite de stimuli artificiali, cum ar fi ecranele? Ce se întâmplă când suntem bombardați cu informații și imagini care ne atrag atenția și ne stimulează senzațiile? Ce se întâmplă când primim feedback instantaneu și validare socială cu fiecare swipe, like și tweet?
Dopamina noastră intră în supradoză. Creierul nostru devine inundat de acest neurotransmițător, care ne face să căutăm tot mai multă plăcere și satisfacție din sursele digitale. Ne formăm un obicei, o rutină, o dependență. Ne dorim tot mai multe ecrane, tot mai mult timp, tot mai mult conținut.
Și nu suntem singurii care știm asta. Companiile care produc dispozitivele și platformele digitale știu foarte bine cum funcționează creierul nostru și cum pot profita de el. Folosesc tehnici de design și de marketing care exploatează circuitul dopaminergic al creierului nostru pentru a ne face să folosim produsele lor cât mai mult posibil.
Un exemplu este patentul deținut de Google, care descrie o metodă de a emite câmpuri electromagnetice prin ecranul unui dispozitiv, care să stimuleze senzorii pielii și să inducă o senzație plăcută. Scopul este de a crea o legătură emoțională între utilizator și dispozitiv și de a încuraja utilizarea repetată.
Un alt exemplu este sistemul de notificări al platformelor sociale, care ne anunță când cineva ne-a dat like, ne-a comentat sau ne-a trimis un mesaj. Aceste notificări sunt concepute pentru a declanșa eliberarea de dopamină în creierul nostru și pentru a ne face să revenim pe aplicație pentru a vedea ce s-a întâmplat.
Dar ce face Apple în acest sens? Oare Vision Pro folosește aceleași tehnici? Emite acest câmp electromagnetic care ne stimulează pielea? Oare ne oferă feedback instantaneu și validare socială? Nu putem răspunde cu certitudine, pentru că Apple nu a făcut publice detaliile tehnice ale dispozitivului. Nu știm nici dacă Apple a testat suficient de mult dispozitivul pentru a vedea ce efecte are asupra creierului nostru.
De altfel, există și o altă întrebare, la care ar trebui să ne gândim: cine este responsabil pentru efectele pe care le au ecranele asupra ochilor și creierului nostru? Suntem noi singurii vinovați, pentru că le folosim prea mult și prea des? Sau sunt și companiile care le produc și le promovează, pentru că le fac prea atractive și prea adictive?
Și dacă sunt și companiile responsabile, ce ar trebui să facă? Ar trebui să își limiteze profiturile și să își protejeze clienții? Ar trebui să își testeze produsele mai riguros și să își divulge rezultatele? Ar trebui să își asume o responsabilitate socială și să-și educe utilizatorii?
Acestea sunt întrebări la care nu putem răspunde noi, ci doar ei. Dar putem să le cerem să o facă. Putem să le solicităm mai multă transparență și mai multă etică. Putem să le arătăm că ne pasă de ochii și creierul nostru și să le spunem că nu suntem doar niște consumatori, ci niște oameni.