Știi ce se află în interiorul unui calculator și ce componente îl fac să funcționeze pentru a-ți permite să realizezi tot felul de lucruri interesante, precum accesarea internetului, editarea fotografiilor sau chiar să te joci? Dacă nu știi sau dacă vrei să afli mai multe, în acest articol îți voi explica detaliat care sunt componentele calculatorului, la ce servesc și cum să le alegi.
Care sunt componentele calculatorului?
Componentele calculatorului sunt: placa de bază, procesorul, memoria RAM, placa video, unitatea de stocare, unitatea de alimentare, ventilatoare de răcire și alte componente (placa audio, de rețea, unitatea optică etc).
Clar este că orice calculator, indiferent de complexitatea, se bazează pe aceste componente de bază care definesc performanța și funcționalitatea sa. În esență, un PC de tip desktop este alcătuit din componente care pot fi relativ ușor înlocuite sau actualizate, spre deosebire de laptopuri, unde constrângerile de spațiu și standardizare fac acest proces mai dificil. Un pic mai detaliat, în inima fiecărui PC, găsim următoarele elemente:
- Placa de bază (Motherboard) – Aceasta este temelia fiecărui calculator. Nu doar că oferă suportul fizic pentru celelalte componente, dar asigură și conexiunile electrice între ele. Este, într-un sens, scheletul și sistemul circulator al calculatorului.
- Procesorul (CPU) – Este creierul calculatorului, locul unde se procesează instrucțiunile și se coordonează activitățile celorlalte componente hardware.
- Memoria RAM – Este memoria de lucru a calculatorului, utilizată pentru a stoca temporar datele necesare procesorului pentru executarea programelor și sarcinilor.
- Placa video (GPU) – Aceasta procesează datele grafice și le transmite monitorului, fiind esențială mai ales în aplicații care necesită grafică intensivă, cum ar fi jocurile video sau proiectarea asistată de computer.
- Unitatea de stocare – Fie că este vorba de un HDD (hard disk drive) tradițional sau de un SSD (solid-state drive) mai rapid, aceasta este componenta unde se păstrează datele și programele pe termen lung.
- Unitatea de alimentare (PSU) – Convertește curentul electric din sursa de alimentare în voltajele necesare pentru celelalte componente ale calculatorului.
- Alte componente – Acestea includ placa de sunet, care gestionează ieșirea audio, și placa de rețea, care permite calculatorului să comunice cu alte computere și cu internetul. De asemenea, unitățile optice, cum ar fi DVD sau Blu-ray, permit citirea și scrierea pe discuri optice, iar porturile USB facilitează conectarea și transferul de date cu dispozitive externe.
Deși acestea sunt componentele de bază, în unele PC-uri, pot fi întâlnite și alte elemente suplimentare precum placa grafică (GPU) sau placa de sunet. Deși acestea pot fi integrate în placa de bază, versiunile dedicate oferă performanțe îmbunătățite, fiind preferate în aplicații specializate sau în gaming.
Placa de bază
O placă de bază este o placă de circuit imprimat, adică o suprafață rigidă pe care sunt montate și conectate diferite componente electronice, cum ar fi microprocesoare, memorii, cipuri, sloturi, conectori. Aceste componente formează un sistem integrat care asigură funcționarea calculatorului și comunicarea cu perifericele, cum ar fi monitorul, tastatura, mouse-ul. Aceasta reprezintă, așadar, elementul de legătură dintre toate componentele calculatorului.
Ca și formă este dreptunghiulară și are o dimensiune variabilă, în funcție de tipul și modelul ei. Există mai multe tipuri de plăci de bază, clasificate după factorul de formă, adică după dimensiunea, forma și organizarea componentelor pe placă. Cele mai comune tipuri sunt: ATX, Micro ATX, Mini ITX, E-ATX.
Rolul plăcii de bază este de a coordona și controla toate componentele calculatorului, precum și de a permite transferul de date între ele. Pentru a face acest lucru, aceasta folosește un cip numit chipset, care este compus din două părți: northbridge și southbridge. Northbridge se ocupă de comunicația dintre procesor, memorie și placa video, în timp ce southbridge se ocupă de comunicația dintre perifericele de intrare/ieșire, cum ar fi hard disk-ul, unitatea optică, porturile USB. Chipset-ul este, deci, un element vital al plăcii de bază, care influențează performanța și compatibilitatea calculatorului.
Ca să alegi o placă de bază potrivită ține neapărat cont de: scopul pentru care folosești calculatorul, bugetul de care dispui, componentele pe care vrei să le folosești. În general, trebuie să ții cont și de următoarele aspecte:
- Socket: este interface-ul fizic unde procesorul este instalat. Diferitele tipuri de socket-uri (de exemplu, LGA, PGA, sau BGA) sunt compatibile cu diferite familii și generații de procesoare. Un socket corespunzător asigură că procesorul se potrivește și comunică eficient cu placa de bază iar împreună cu actualizarea BIOS-ului plăcii de bază, se poate extinde suportul pentru cele mai noi procesoare pe un socket existent.
- Chipset: inima comunicării pe placa de bază, interconectează procesorul cu memoria RAM, sloturile de extensie, și alte periferice. Diferite chipset-uri oferă suport pentru tehnologii specifice, cum ar fi overclocking-ul, și un număr variat de porturi USB sau linii PCIe. Un chipset bine ales poate influența performanța sistemului, capacitățile de expansiune și opțiunile de upgrade.
- Sloturile de memorie RAM: găzduiesc modulele de memorie și influențează cantitatea totală și viteza de memorie pe care o poate suporta placa de bază. Dual-channel sau quad-channel sunt configurații care oferă o lățime de bandă mai mare pentru transferul de date. Verifică compatibilitatea cu tipurile de memorie (DDR4, DDR5 etc.), frecvențele suportate și capacitatea maximă a plăcii de bază.
- Sloturile de extensie: precum PCIe (Peripheral Component Interconnect Express), permit adăugarea de plăci video, de sunet, de rețea sau de stocare. Versiunile și lățimea de bandă a sloturilor PCIe (x16, x8, x4, x1) determină viteza de transfer și performanța perifericelor conectate. Unele plăci de bază oferă suport pentru configurări multi-GPU, cum ar fi SLI sau CrossFire.
- Conectorii: permit conectarea unei varietăți largi de dispozitive externe și interne. Aceștia includ porturi SATA pentru dispozitive de stocare, M.2 pentru SSD-uri de înaltă viteză, USB pentru periferice, HDMI/DisplayPort pentru monitoare, și porturi audio. Unele plăci de bază oferă și conectori interni pentru ventilatoare suplimentare, iluminare RGB sau butoane de start/reset direct pe placă.
Acestea sunt, în mare, aspectele pe care trebuie să le iei în considerare atunci când alegi o placă de bază pentru calculatorul tău. Desigur, mai există și alte detalii tehnice sau estetice, dar acestea sunt cele mai importante.
Procesorul (CPU)
Un procesor este un circuit integrat, adică un cip de siliciu pe care sunt gravate milioane sau miliarde de tranzistori, care formează unități funcționale, cum ar fi registre, memorii cache, unități de execuție etc. Aceste unități funcționale lucrează împreună pentru a interpreta și executa instrucțiuni, care reprezintă operații de bază pe date binare. Procesorul este, așadar, creierul calculatorului, care prelucrează datele și generează rezultate.
Procesorul are o formă pătrată sau dreptunghiulară și o dimensiune mică, de câțiva centimetri. Pe o parte a procesorului se află contactele electrice, care se conectează la placa de bază prin intermediul unui soclu. Pe cealaltă parte a procesorului se află un radiator, care are rolul de a împrăștia căldura generată de procesor în timpul funcționării. Deasupra radiatorului se montează un ventilator, care are rolul de a răci procesorul prin suflarea aerului rece.
Rolul procesorului este de a executa instrucțiunile programelor și aplicațiilor, care reprezintă secvențe de operații logice și aritmetice pe date binare. Pentru a face acest lucru, procesorul folosește un set de instrucțiuni, care este un ansamblu de coduri binare ce corespund unor operații specifice. Fiecare procesor are un set de instrucțiuni propriu, care definește arhitectura și capabilitățile sale. Există mai multe tipuri de arhitecturi, cum ar fi x86, x86-64, ARM, MIPS etc.
Când alegi un procesor pentru calculatorul tău, te îndemn să cugeți asupra următoarelor aspecte:
Producătorul: este firma care produce și comercializează procesorul. Cei mai cunoscuți și populari producători sunt Intel și AMD iar fiecare pune la dispoziție o gamă variată de modele de procesoare, care se diferențiază prin performanță, preț, consum etc. Trebuie să alegi un procesor de la un producător de încredere și recunoscut pe piață, care oferă garanție și suport tehnic.
Modelul: este numele specific al procesorului, care indică caracteristicile și performanța sa. Fiecare producător are o nomenclatură proprie pentru modelele de procesoare, care include o serie de cifre și litere, care semnifică diferite aspecte, cum ar fi generația, frecvența, numărul de nuclee etc.
Frecvența: este viteza cu care procesorul execută instrucțiunile, măsurată în hertzi (Hz). Cu cât frecvența este mai mare, cu atât procesorul este mai rapid și mai performant. Frecvența procesorului poate fi fixă sau variabilă, în funcție de sarcina de lucru. Unele procesoare au și o funcție de turbo boost, care crește temporar frecvența procesorului peste valoarea normală, pentru a oferi mai multă putere de calcul. Trebuie să alegi un procesor cu o frecvență suficient de mare pentru a rula programele și aplicațiile dorite, fără a compromite stabilitatea și consumul.
Numărul de nuclee: este numărul de unități de procesare independente pe care le are procesorul. Cu cât procesorul are mai multe nuclee, cu atât poate executa mai multe instrucțiuni în paralel, ceea ce îi crește performanța. Numărul de nuclee variază de la unul la zeci, în funcție de tipul și modelul procesorului.
Memoria cache: este o memorie rapidă și de capacitate mică, care se află pe procesor și care stochează temporar datele și instrucțiunile folosite frecvent de procesor. Memoria cache reduce timpul de acces la datele și instrucțiunile din memoria principală, ceea ce-i îmbunătățește performanța procesorului și este împărțită în mai multe niveluri, de la L1 la L3 sau L4, în funcție de capacitate și viteză.
Memoria RAM
Memoria RAM este un tip de memorie a calculatorului care permite procesorului să stocheze temporar datele programelor cu care lucrează activ sau cu care interacționează. RAM este acronimul de la Random Access Memory, care înseamnă memorie cu acces aleatoriu, deoarece procesorul poate accesa orice locație din memorie în același timp, indiferent de ordinea în care au fost stocate datele. Memoria RAM este adesea numită și „memoria principală” sau „memoria de sistem”.
Aceasta are forma unor module sau plăcuțe care se conectează la placa de bază a calculatorului prin intermediul unor sloturi speciale. Modulele de memorie RAM au diferite dimensiuni, forme și specificații, în funcție de generația și tehnologia de memorie folosită. De exemplu, memoria RAM pentru desktop-uri are de obicei un aspect elegant, cu o carcasă care funcționează ca un disipator de căldură, în timp ce memoria RAM pentru laptop-uri are de obicei un aspect mai simplu, din cauza spațiului limitat. Există și alte tipuri de memorie RAM, cum ar fi memoria grafică (VRAM) sau memoria cache a procesorului, care au roluri specifice în funcționarea calculatorului.
Rolul memoriei RAM este de a permite calculatorului să efectueze majoritatea sarcinilor sale cotidiene, cum ar fi încărcarea aplicațiilor, navigarea pe internet, editarea unui document sau experimentarea unui joc. Aceasta oferă aplicațiilor un loc unde să stocheze și să acceseze datele pe termen scurt. Având mai multă memorie RAM înseamnă că mai multe date pot fi accesate și citite aproape instantaneu, spre deosebire de fiind scrise pe unitatea de stocare pe termen lung. Memoria RAM permite, de asemenea, comutarea rapidă între sarcini, păstrând în același timp datele despre starea fiecărei sarcini. În general, cu cât ai mai multă memorie RAM, cu atât poți realiza mai mult multitasking.
Ca să alegi o memorie RAM potrivită ia în calcul compatibilitatea, capacitatea, viteza și latența. Compatibilitatea se referă la faptul că memoria RAM trebuie să corespundă cu placa de bază și cu procesorul tău, atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere al tehnologiei. De exemplu, nu poți folosi o memorie RAM DDR4 pe o placă de bază care suportă doar DDR3. Capacitatea se referă la cantitatea de memorie RAM pe care o are calculatorul tău, exprimată în gigabiți (GB). Cu cât ai mai multă memorie RAM, cu atât poți rula mai multe aplicații simultan, fără a încetini sistemul. Viteza se referă la frecvența cu care memoria RAM funcționează, exprimată în megaherți (MHz). Cu cât frecvența este mai mare, cu atât memoria RAM este mai rapidă și poate transfera mai multe date pe secundă. Latența se referă la timpul de întârziere dintre momentul în care procesorul cere datele și momentul în care memoria RAM le furnizează, exprimată în cicli de ceas (CL). Cu cât latența este mai mică, cu atât memoria RAM este mai eficientă și poate răspunde mai repede la cererile procesorului.
Placa video (GPU)
Dacă placa de bază este componenta care leagă toate elementele calculatorului, iar procesorul este componenta care asigură puterea de calcul a calculatorului, atunci placa video este componenta care asigură afișarea imaginilor pe ecran. Fără placa video, calculatorul nu ar putea reda grafica 2D sau 3D, niciun joc sau aplicație vizuală.
Aceasta este un card de expansiune, adică o placă de circuit imprimat pe care sunt montate și conectate diferite componente electronice, cum ar fi procesorul grafic, memoria video, cipuri, sloturi, conectori etc. Aceste componente formează un sistem integrat care asigură procesarea și afișarea datelor grafice pe ecran. Placa video reprezintă, așadar, elementul care transformă datele binare în imagini vizuale.
Placa video are o formă dreptunghiulară și o dimensiune variabilă, în funcție de tipul și modelul ei. Există mai multe tipuri de plăci video, clasificate după factorul de formă, adică după dimensiunea, forma și organizarea componentelor pe placă. Cele mai comune tipuri de plăci video sunt: Single Slot, Dual Slot și Triple Slot.
Rolul este de a procesa și afișa datele grafice pe ecran, folosind algoritmi și tehnici specifice. Pentru a face acest lucru, placa video folosește un procesor grafic, care este un cip specializat în operații matematice complexe, necesare pentru redarea graficii 2D sau 3D. Procesorul grafic este, deci, inima plăcii video, care determină performanța și calitatea imaginilor.
Când alegi o placă video ia în calcul: scopul pentru care folosești calculatorul, bugetul de care dispui, componentele pe care vrei să le folosești etc. În general, trebuie să ții cont de următoarele aspecte:
- Producătorul: este firma care produce și comercializează placa video. Există mai mulți producători de plăci video, dar cei mai cunoscuți și populari sunt NVIDIA și AMD. Fiecare producător are o gamă variată de modele de plăci video, care se diferențiază prin performanță, preț, consum etc. Trebuie să alegi o placă video de la un producător de încredere și recunoscut pe piață, care oferă garanție și suport tehnic.
- Modelul: este numele specific al plăcii video, care indică caracteristicile și performanța sa. Fiecare producător are o nomenclatură proprie pentru modelele de plăci video, care include o serie de cifre și litere, care semnifică diferite aspecte, cum ar fi generația, frecvența, numărul de nuclee etc.
- Procesorul grafic: este cipul care procesează și afișează datele grafice pe ecran. Există mai multe tipuri de procesoare grafice, în funcție de producătorul și modelul plăcii video. Trebuie să alegi o placă video cu un procesor grafic adecvat pentru tipul de grafică pe care vrei să o redai, ținând cont de faptul că nu toate jocurile și aplicațiile pot beneficia de toate funcțiile și efectele procesorului grafic.
- Memoria video: este memoria care stochează temporar datele grafice procesate de procesorul grafic și este esențială pentru performanța și calitatea imaginilor, deoarece cu cât este mai mare și mai rapidă, cu atât placa video poate procesa și afișa mai multe detalii și culori. Memoria video este împărțită în mai multe tipuri, în funcție de tehnologia și viteza ei. Trebuie să alegi o placă video cu o memorie video suficientă și rapidă pentru a rula jocurile și aplicațiile dorite, fără a compromite stabilitatea și consumul.
- Slotul de extensie: este locul unde se montează placa video pe placa de bază. Există mai multe tipuri de sloturi de extensie. Trebuie să alegi o placă video cu un slot de extensie compatibil cu placa de bază pe care o folosești sau pe care vrei să o cumperi, altfel nu vei putea conecta placa video la calculator.
- Conectorii: sunt locurile unde se conectează placa video la monitor sau la alte dispozitive de afișare, cum ar fi televizorul, proiectorul etc. Aceștia trebuie să fie compatibili cu monitorul sau cu dispozitivul de afișare pe care îl folosești sau pe care vrei să-l cumperi, altfel nu vei putea vedea imaginile pe ecran.
Unitatea de stocare
Unitatea de stocare este un dispozitiv de stocare a datelor, care folosește diferite tehnologii pentru a înregistra și păstra informația pe un suport fizic și reprezintă elementul care memorează datele pe termen lung, indiferent de starea de alimentare a calculatorului.
Există mai multe tipuri de unități de stocare, clasificate după tehnologia și principiul de funcționare. Cele mai comune tipuri de unități de stocare sunt: HDD (Hard Disk Drive), SSD (Solid State Drive) și unitatea optică.
Rolul unității de stocare este de a stoca și a accesa datele necesare pentru funcționarea calculatorului, precum sistemul de operare, programele, aplicațiile, fișierele personale etc. Pentru a face acest lucru, unitatea de stocare folosește un sistem de fișiere, care este o metodă de organizare și gestionare a datelor pe suportul de stocare. Sistemul de fișiere permite crearea, modificarea, ștergerea și căutarea fișierelor și directoarelor pe unitatea de stocare.
În general, o unitate de stocare se alege în conformație cu următoarele criterii: tip, capacitate, viteză și interfață.
Tipul: este tehnologia și principiul de funcționare al unității de stocare. Există mai multe tipuri de unități de stocare, dar cele mai frecvente sunt HDD, SSD și unitatea optică. Fiecare tip de unitate de stocare are avantaje și dezavantaje, în funcție de capacitate, viteză, consum, durabilitate etc. Trebuie să alegi un tip de unitate de stocare care să se potrivească cu nevoile, ținând cont de raportul calitate-preț.
Capacitatea: este cantitatea de date pe care o poate stoca unitatea de stocare, măsurată în octeți (bytes) sau multiplii lor. Cu cât capacitatea este mai mare, cu atât unitatea de stocare poate păstra mai multe informații. Capacitatea unității de stocare variază de la câțiva megaocți (MB) la câțiva teraocți (TB), în funcție de tipul și modelul unității de stocare.
Viteza: este cât de rapid unitatea de stocare citește și scrie datele, măsurată în octeți pe secundă (B/s) sau multiplii lor. Cu cât viteza este mai mare, cu atât unitatea de stocare este mai rapidă și mai eficientă. Viteza unității de stocare depinde de tipul și modelul unității de stocare, precum și de interfața de conectare la calculator. Trebuie să alegi o unitate de stocare cu o viteză suficient de mare pentru a rula programele și aplicațiile dorite, fără a compromite stabilitatea și consumul.
Interfața: este modul de conectare al unității de stocare la calculator, care influențează viteza și compatibilitatea unității de stocare. Există mai multe tipuri de interfețe, în funcție de tehnologia și standardul lor. Cele mai comune tipuri de interfețe sunt: SATA, USB, M.2, etc.
Unitatea de alimentare (PSU)
O unitate de alimentare este un dispozitiv care transformă curentul alternativ (AC) din priza de perete în curent continuu (DC) de diferite tensiuni și intensități, necesare pentru alimentarea componentelor calculatorului. E formată dintr-o carcasă metalică, în care se află un transformator, un filtru, un regulator, un comutator, un ventilator, un cablu de alimentare și mai multe cabluri cu conectori pentru componentele calculatorului. Unitatea de alimentare reprezintă, așadar, elementul care asigură conversia și distribuția energiei electrice pentru componentele calculatorului.
Alegerea unei unități de alimentare potrivite pentru calculatorul tău trebuie realizată ținând cont de putere, eficiență și modulare.
Puterea: este cantitatea de energie electrică pe care o poate furniza unitatea de alimentare, măsurată în wați (W). Cu cât puterea este mai mare, cu atât unitatea de alimentare poate alimenta mai multe componente sau componente mai puternice. Puterea unității de alimentare variază de la câțiva zeci de wați la câteva sute de wați, în funcție de tipul și modelul unității de alimentare. Trebuie să alegi o unitate de alimentare cu o putere suficientă pentru a acoperi consumul total al componentelor calculatorului, precum și un surplus de 20-30% pentru eventuale upgrade-uri sau fluctuații de tensiune.
Eficiența: este raportul dintre energia electrică furnizată de unitatea de alimentare și energia electrică consumată de unitatea de alimentare, exprimat în procente (%). Cu cât eficiența este mai mare, cu atât unitatea de alimentare este mai economică și mai ecologică, deoarece pierde mai puțină energie sub formă de căldură. Trebuie să alegi o unitate de alimentare cu o eficiență cât mai mare, de preferat peste 80%, care să îți asigure un consum optim de energie electrică.
Modularea: este modul de organizare și conectare a cablurilor unității de alimentare la componentele calculatorului. Există mai multe tipuri de modulare, cum ar fi: non-modular, semi-modular și full-modular.
Alte componente
În afară de componentele esențiale ale unui calculator, există și alte componente care nu sunt necesare pentru funcționarea acestuia, dar care pot adăuga funcții suplimentare. Aceste componente sunt:
- Unitatea optică: este componenta care citește și scrie date pe discuri optice, cum ar fi CD-uri, DVD-uri sau Blu-ray. Unitatea optică se conectează la placa de bază prin intermediul unui cablu SATA și are un slot în care se introduce discul optic. Rolul este de a permite instalarea sau rularea de programe sau jocuri de pe discuri optice, precum și de a copia sau arhiva date pe acestea.
- Plăcile de expansiune: sunt plăci de circuit imprimat care se montează pe sloturile de extensie ale plăcii de bază și care oferă funcții suplimentare calculatorului, cum ar fi placa de sunet, placa de rețea, placa de captură video etc. Plăcile de expansiune se conectează la placa de bază prin intermediul unui slot PCI sau PCIe și au conectori pentru dispozitivele externe, cum ar fi boxele, cablul de internet, camera web etc. Rolul este de a îmbunătăți performanța sau funcționalitatea calculatorului.
- Carcasa: este componenta care închide și protejează toate componentele calculatorului, precum și de a asigura o bună ventilație și răcire a acestora. Carcasa are o formă și o dimensiune variabilă, în funcție de tipul și modelul ei. Există mai multe tipuri de carcase, clasificate după dimensiunea, forma și organizarea componentelor în interiorul ei. Cele mai comune tipuri de carcase sunt: ATX, Micro ATX, Mini ITX etc.
- Sursa: este componenta care asigură alimentarea cu energie electrică a tuturor componentelor calculatorului. Sursa se conectează la placa de bază și la celelalte componente prin intermediul unor cabluri cu conectori specifici. Sursa are o formă dreptunghiulară și o dimensiune variabilă, în funcție de tipul și modelul ei. Sursele sunt clasificate după puterea, eficiența, modulare etc. Rolul sursei este de a oferi o tensiune și o curent constant și adecvat pentru componentele calculatorului, precum și de a proteja calculatorul de supratensiuni sau scurtcircuite.
- Ventilatoarele: sunt componente care asigură răcirea componentelor calculatorului prin suflarea aerului rece sau extragerea aerului cald din interiorul carcasei. Ventilatoarele se montează pe placa de bază, pe procesor, pe placa video, pe sursă sau pe carcasă și au o formă circulară și o dimensiune variabilă, în funcție de tipul și modelul lor.
Acestea sunt, în mare, alte componente care nu sunt esențiale pentru funcționarea calculatorului, dar care pot oferi funcții suplimentare sau confort. Desigur, mai există și alte componente, cum ar fi tastatura, mouse-ul, monitorul, boxele etc., care sunt periferice de intrare/ieșire și care permit interacțiunea cu calculatorul.
Întrebări frecvente
Ce este BIOS-ul?
BIOS-ul (Basic Input/Output System) este un program care se află pe un cip de memorie pe placa de bază și care asigură inițializarea și configurarea componentelor calculatorului la pornire. BIOS-ul testează componentele, stabilește ordinea de bootare (adică de unde să încarce sistemul de operare), setează data și ora, și oferă opțiuni avansate pentru optimizarea performanței sau securității calculatorului. BIOS-ul se poate accesa prin apăsarea unei taste specifice (de obicei F2, F10, F12, Del sau Esc) în timpul afișării ecranului de pornire al calculatorului. BIOS-ul se poate actualiza prin descărcarea și instalarea unei versiuni noi de pe site-ul producătorului plăcii de bază.
Ce este overclocking-ul?
Overclocking-ul este o tehnică prin care se crește frecvența de lucru a unui procesor, a unei plăci video sau a unei memorii RAM, pentru a obține o performanță mai mare a calculatorului. Overclocking-ul se poate face prin modificarea unor setări din BIOS sau din programe speciale. Are și dezavantaje, cum ar fi creșterea consumului de energie, a temperaturii și a riscului de defectare a componentelor. De aceea, overclocking-ul se recomandă doar utilizatorilor experimentați și cu sisteme de răcire adecvate.
Ce este un cooler?
Un cooler este un dispozitiv care asigură răcirea unui component al calculatorului, prin transferul căldurii de la componentă la mediul înconjurător. Acesta este format dintr-un radiator, care este o piesă metalică cu aripioare, și dintr-un ventilator, care este un dispozitiv care suflă aer rece sau extrage aer cald. Un cooler servește la menținerea unei temperaturi optime pentru componentele calculatorului, precum și la prevenirea supraîncălzirii sau defectării acestora.
Ce este pasta termoconductoare?
Pasta termoconductoare este o substanță care se aplică între un component al calculatorului și coolerul care îl răcește, pentru a îmbunătăți transferul de căldură. O pastă termoconductoare servește la eliminarea spațiilor de aer dintre componentă și cooler, care ar reduce eficiența răcirii. Se aplică în cantități mici și uniforme, pentru a evita scurgerile sau excesul de pastă și se recomandă să se schimbe periodic, pentru a menține o răcire optimă.